Ana Maria Balaş: „Trei cântece“

CANTEC

Canta! canta in gand
cantece goale cu pielea
uscata
sorbite pana la ultima picatura
de urechile noastre…
canta in gand-
si reinventeaza cantecul
iar si iar,
pana cand
o sa devii un cant;
o sa-i dai din pielea ta,
o sa-i dai venele tale
drept strune
o sa-i dai ochii tai- orizont.
poem intredeschis.

_____________

FORMA A FERICIRII

sunt un copil mic, o femeie maturǎ
ce îşi iubeşte mama.
iubeşte
coapsele prin care-a
cunoscut buzele tale,
prin care piticii mici,
rotunzi, copii, copaci,
au scâncit şi au reinventat
iubirea.

_____________

Albastru-senin

Calc pe urmele tale
Îngropate în modelul de pe covor
mǎ gâdili- talpile
ca nişte flori albe
gem- simţind
pǎmântul sub unghia ta.
fraged, timpul mǎsoarǎ
orele în care
buzele mele ajung
de la cǎlcâie pânǎ la pleoape
sǎrutând leneş, sfârcuri moi.

Gemi, cu o mânǎ mǎ dai la o parte
te gâdil înainte
de culcare
Şi râzi!
tragi pǎtura şi -mi dai
apǎ sǎ respir,
pe buze se nasc
pentru a câta oarǎ?
urmele mâinilor pe coapse
însetate-
oxigen albastru-senin.

ANA MARIA BALAŞ