~Ioana Voicilă Dobre: „Secvenţe în alb şi negru’“

VISUL CA O SAGEATA

Nimeni nu-mi poate lua visele!
E prima descoperire
a arcaşului din mine.
Şi totuşi,
o săgeată nu-mi iese la socoteală!

______________

REFLECTII

Nicio bucurie nu e întreagă!
Nu sunt aşa cum mă visezi,
nu eşti aici când te doresc
şi totuşi
suntem jumătăţi ale aceluiaşi măr…

______________

URNA SUFLETULUI MEU

În vasul acesta rustic
pictat cu vechi motive,
cenuşa patimilor
e înţesată
de mine explozive.
Ai grijă, exploratorule,
iubirea e încă o mină activă!

_______________

SINUSOIDA

Ne aflam în ”peşti”
Şi ”cât ai zice peşte”
Norocul s-a dus pe fundul apei.
Totul a devenit atât de alunecos
Încât, prefer să admir apa
Vălurind trecutul.

______________

DRAGOSTE DE VIATA

Iubesc ploaia, vântul sălbatic,
zăpada, cernând singuratic.
Şi totuşi insist şi totuşi risc,
să privesc soarele în adâncul luminii.
Căldura lui mă învăluie şi soare devin!

______________

ROATA TIMPULUI

Numai ceasul e de vină!
De când a coborât din perete
şi a ieşit din cerc
însăilându-se
pe ecranul telefonului mobil,
toate firele vieţii s-au încurcat
în limbile-i înveninate de Timp.

______________

ONESTITATE

Întocmai cum râdeam
odată
am râs şi azi privindu-te,
oglinda mea, cu ochii verzi,
am râs,
recunoscându-te!
Şi eşti tot tu, un om onest
şi sunt tot eu, fata voioasă.
Trecut-am azi acelaşi test
şi m-ai găsit, din nou,
frumoasă!

______________

ÎNGERUL PĂZITOR

Sunt vulturul
rotitor
deasupra munţilor
iar teama
fuge-n trecut,
speriată!
Alături,
zâmbeşti enigmatic
ascunzând scara sub aripă.
Rămâi, cu mine,
pasăre rară
şi nu voi mai privi
niciodată în abis
ci numai
cerul,
casa mea şi a ta!

______________

ACROBATIE

Am clădit un vis,
drum suspendat
şi îl străbat pe vârfuri, temătoare.
Şi sufletu-mi de vajnic acrobat
suportă-arsura căii
roditoare.
Acolo-ntre culori de curcubeu
cu mâinile în echilibru,
eu,
crucea mi-o veghez
mereu
puternică asemeni unui tigru.

______________

CELEBRITATE

Din mare-n mare mister,
pictoru-a ieşit pe cer
să picteze luncile
dar şi iasomiile, păpădia, liliacul
şi nuferi să pună-n lacul
unde a plouat
în noapte
tot cu lacrimi şi cu şoapte.
Decorează, zugrăveşte şi mângâie în culori,
tot ce-i viu şi tot ce creşte
chiar şi norii, uneori.

IOANA VOICILA DOBRE