~Anca Barbu: „Bogăţie“

BOGĂŢIE

Am tot cerul sub aripi,

Am tot soarele prin vene,

Am tot cântecul nebun

Al mărilor serene…

* * * *

Am toţi macii dintre spice,

Am toţi stropii dintr-o ploaie

Am tot murmulul de înger

Al copilei mult vioaie…

* * * *

Am un suflet prea ferice

Că vă am pe amândoi

Două stele luminoase

Ce formeaz-un mare NOI.

______________

RESPIRĂ

Respirăm clipa ta

Făptură de viată,

Fiinţă de cântec

… bătaie de inimi …

* * * *

Respirăm mersul tău

Fir de iarbă şoptitor

Stea pierdută în neant,

… sclipire …

* * * *

Respirăm braţele tale

Îmbrăţişare,

Zbor de porumbi

… Aripi de înger …

* * * *

Respirăm gândurile tale

Silfidă de doruri

Şoapte de noapte

… Mângâieri calde …

* * * *

Respirăm, respiri, respiră!

Aerul e

Şi umbletul ei

prin venele tale

Prin respirările

tale…

* * * *

Respir-o încet, apăsat

Pentru că îmbrăţişarea

este prea săracă

Pentru a o iubi!

___________

DIN TINE… PENTRU TINE

Femeie …

În privirea ta

Se amestecă zâmbetul

Cu lacrima .

* * * *

Femeie …

În braţele tale

Se amestecă miere

Şi migdale .

* * * *

Femeie …

Citesc pe fruntea ta

Cum trece timpul,

Rămâne dragostea .

* * * *

Femeie …

Ascult în tăcerea ta

Şoaptele nopţii

Şi paşii de stea

* * * *

Respirările mamei

Sunt aerul

Primăverii.

_____________

CRUCEA TA

Când pui mâna să ridici

Crucea ta de lemn,

Niciodată să nu zici

Ca e un blestem!

* * * *

Este o sfântă minune

– prin sudoare şi necaz –

Să primeşti di astă lume

Cheie-n veşnicul extaz.

* * * *

Orice plâns, orice suspin

Va schimba a ta viaţă

Nu în amar şi în chin,

Ci-ntr-un câmp larg cu verdeaţă

* * * *

Fiecare-ngenunchere

La icoana Maicii Tale

Îţi picură-n suflet miere

Şi cunună pe-a ta cale.

* * * *

Iară bobul de sudoare

O să-ti spele tot mereu,

Într-un chip de taină mare,

Drumul către Dumnezeu !

_______________

TOT DE SUS

Tare suflă vântu-afară

Şi le zice dintr-o nară

Şi se mânie pe noi

Şi ne umple de nevoi

* * * *

De gheboşi ce suntem, frate

Nu mai ştim ce e dreptate

Ce e Mila şi Iubirea,

Umilinţa şi Trăirea.

* * * *

Aşa că urlă,turbate

Şi ne umple de detoate

Fiindcă Îngeraşul meu

Duce el tot ce e greu

* * * *

Iar eu îl mai ajut

Spunându-i  c-am început

Să învăţ ce e Iubirea

Umilinţa şi Trăirea.

___________

ÎNGERI BLÂNZI

Îngeri blânzi de ani de zile …

Frumoşi ca nişte stropi de rouă

Primiţi cu zâmbet fiecare fire

Ce e stă cuminte ca din fire

* * * *

Şi zboară fluturi din voi către lume

Ciocnind în ecouri o limbă de clopot

Şi se întorc către noi cu miere în dune

În care ne prindem picioarele-n ropot.

* * * *

Şi-un dans  suav al sufletelor bune

Porneşte cu paşii către-nceput

Şi ochii blajini de îngeri minune

Nu mai ştiu înapoi către necunoscut.

* * * *

Dar eu vă spun , curat şi tare,

De timp şi spaime să vă rup,

Că veţi rămâne, cât e soare

Copil în suflet , copil în trup !

* * * *

Încet, cu paşi timizi , ca de gazelă

Păşiţi printre rânduri de suflete noi

Şi picuraţi  deasupra, cu o putere rebelă

Sfaturi calde şi vorbele mai moi.

ANCA BARBU

GALAŢI