~Radu Tudor Ciornei: Poeme

CEALALTĂ PARTE A LUI DACĂ

mi s-a spus:

alege!

îţi mai dăm o şansă

un gest o vorbă o privire.

dar atât, numai una

să nu trişezi!

şi am ales

un teatru gol

o scenă goală

unde nu se joacă

unde nu se aplaudă

unde nu se critică.

mă înclin legat la ochi

după cortina ce cade.

poate că de după catifeaua neagră

din sala goală

din oraşul gol

ascuns dincolo de goliciune

mă va chema cineva la rampă

timid încă din spatele cortinei

îmi voi arunca

eşarfa privirea hainele trupul

urmând a mă îndrepta

gol

spre sala plină

ce mă aşteaptă

de cealaltă parte

a lui dacă

_____________

NU AM FOST EU

nu eu sunt cel care ţi-a sărutat

fiecare umbră

fiecare fir de păr

sau fiecare dimineaţă ce venea

să te trezească în arome de cafea cu lapte

după cum nu au fost nici visele

în care te topeam între palme

ca pe un fulg din ultima ninsoare a unei lebede.

nu eu te-am aruncat spre lună

ca să te întreb ca un copil

mă vezi? mă vezi? încă mă mai vezi?

nu eu te-am visat îmbrăcată în roşu

n-am fredonat din chris de burgh

şi n-am tras cu ochiul în cântarea cântărilor.

eu însă sunt acela pentru care

lacrimile îşi pun papion

timpul merge pe vârfuri

ca un hoţ, ca o vulpe, ca o curvă

sunt cel care deschide uşa glonţului

spunând: intră!

a mai rămas cafea si ceva plăcintă

hai să îi cunoşti pe ceilalţi:

cada

lama

pink floydul

xanaxul

diazepamul

orele

nesomnul

visele

(ultimele se înţeleg destul de bine)

unii spun politicos

cred că ne-am mai cunoscut

eu neg zâmbetul formal

iar ei mă întreabă curioşi

dacă nu tu atunci cine?

eu le răspund

dacă nu acum atunci când?

nu, nu am fost eu

a fost

ea

dragostea

şi nici măcar a mea

a fost ea

dragostea-dragoste

din care se trăieşte

din care se scrie

cu care se moare.

să ştiţi că nu eu

am vrut dragoste

pur

şi

simplu

nu am avut de ales.

_____________

Urnă Şi Marcase 11

şi postul se termină, nu-i aşa?

se spune că de visezi că îţi cade un dinte

îţi moare cineva. (sau invers?)

mie îmi cădea câte un dinte când temnicerul

îşi zornăia cheile pe inelul de logodnă

i-au păstrat doi şoareci

într-o cutie pe care scria „dinţi”

îmi doream un alt cancer

când mă întorceam de la radiaţii lecuit

chiar dacă îmi căzuseră părul şi unghiile.

mă doreai urnă te visam mireasă

călăream calul alb tu erai apa neagră

caron nu mă mai cunoştea şi-mi cerea taxă

oedip şi-a omorât tatăl şi are copii cu mama ta

tu eşti perfectă eu sunt un greier negru şi gras

o să trăieşti tu – am să te bântui lehămeţit vinerea

şi asta numai dacă am să am sarcina de serviciu

o sa mori – am sa te visez când am sa îmi aduc aminte

la groapa ta îmi voi zornăi dinţii în maracase

ai sa crezi ca îmi cer scuzele de rigoare

nu te bucura degeaba, am avut bani de proteză

muşc cu zgomot mere verzi, dansez de îmi sar plombele

şi din când în când mai gust şi din carne.

(sau invers?)

nu mai contează!

_______________

CATHARSIS

pălăria şi bastonul dumneavoastră domnule!

Îmi spune ceasul deşteptător

în fiecare dimineaţă de luni

eu îi răspund gutural cu un citat din preda

în timp ce mă spăl pe dinţi

aşa cum se cuvine când pleci între oameni.

de fapt nu mă spăl, muşc din pastă

o ţin în gură până mă înţeapă şi o scuip –

după tine, în schimb,

aşa cum se cuvine când pleci dintre pământeni,

mă spăl cu peria de podele

ca de-o râie

ca de-o ciumă

ca de-o viaţă

visule.

_____________

MATRIX

spuneţi-mi că totuşi e vară lângă kilimandjaro

şi noi încă trăim cu mâinile înfipte în zăpadă

că durerile mele nu se cheamă luni, februarie, mai, joi, 29

că dicţionarele nu îmi cer vamă când îmi amintesc de mine

şi caron nu joacă table cu isaia în faţa blocului

unde nu dansează nimeni

spuneţi-mi ca nu mă rog la un dumnezeu care m-a vândut

când mă chema iov

că eu nu sunt fiii şi fiicele moarte nici slugile ucise nici un trup

mâncat de lepră

că îmi pasă de dublul turmelor şi că am uitat

când se năşteau copii mei ucişi

numai aşa de-un pamplezir să se dea el mare în faţa lui dracu’

spuneţi-mi că nu eu am ars pe rug şi că nu mă chema d’arc

că mă cheamă încă radu şi în piatră e numai data naşterii

că ştiţi singur că sunt eu ăla care într-a doua şi-a spart capul

nebunul ăla căruia îi spuneau profesorii că nu se va alege nimic

nici de capul nici de picioarele sale şi pariau pe o sută de lei

că nu va intra la medicină decât când se va da concurs

de băut viteza la bucsinescu

spuneţi-mi că pe omul cu dunga tricoloră nu îl chema procust

că acelea nu sunt picioarele mele pentru că nu sunt bune de răcitură

şi pentru că eu nu pot avea ghete adidas fiindcă tata

nu mi-a cumpărat ghete adidas

să nu jicnesc vecinii proletari potenţial reclamanţi anonimi

la legea 18

că nu m-a învăţat (lecţia nr. 1 şi singura de altfel) să fiu

neaducător de probleme

şi griji paterne peste programul cu multe deplasări

în interes de serviciu

să nu cer cadouri de ziua mea nici petreceri cu prietenii

să ştiu că ziua mea e oricând mi se aduce câte o haină

şi când nu sunt flămând şi gol şi am un acoperiş deasupra capului

că nu am fost copil la fără frecvenţă

că nu eu am făcut grupa mare de două ori şi citeam poveşti colegilor

(între timp educatoarele beau cafea şi îmi lăudau părinţii)

spuneţi-mi că asta a fost demult că pe pastila roz nu scria xanax

că nu am bani în buzunar nici carduri de credit şi de debit

că am să îmi smulg perfuziile în timp ce voi visa că mă uit la meci

şi am să mă trezesc în sala de bal aşa nebărbierit şi bolnav

strigând: aleluia, aleluia

iar strămoşii mei vienezi vor înclina din bărbie: aleluia!

spuneţi-mi că eu nu hrănesc cancerul unei femei moarte

în şaptezecişiceva

că ea nu hrăneşte cancerele altor morţi care acum se cheamă

op 42 sau st/2

că olandezul zburător nu locuieşte la mine în cameră

şi nu îmi aduce eşarfe de curve

că amsterdamul e port la gârla din grădina lui bunicul

iar pe mine mă putea chema strauss

spuneţi-mi, calendarul lipit cu scotch cu faţa la perete era

cu pisici sau cu maşini?

cicatricile de sub cureaua lată a ceasului mea doxa sunt naturale?

spuneţi-mi ce scrie sub gizăzul-ul acela îmbrăcat în roşu?

________viaţa – cumperi una la preţ întreg_______

_________a doua o primeşti gratis______________

_____________

DOROTHY

muritorul din oz

ochii ne erau cioburi de oglinzi paralele

îţi şopteam la ureche: dorothy, tu îngânai adormita oz…

ne uitam zilnic la buletinul meteo aşteptând tornada

kansas ne era doar un nume pe buletine

leutu murise împuşcat în grădina zoologică

un gardian public beat dorea să ucidă un leu

şi îl găsise numai pe el, dormind pe rucsăcelul tău maro

omul de tinichea îşi donase inima unei fetiţe pe moarte

o chema cara, avea o păpuşă de cârpe şi ochii verzi

din tabla lui ne-am făcut streaşina la casa din vis

îşi aduci aminte dorothy?

cu sperietoarea de ciori povestea e mai lungă

plecasem pe muntele de sticlă şi venise îngheţul

ea si-a dat foc pai după pai cât să ne ţină în viaţă

salvamontiştii ne-au găsit îmbrăţişaţi lângă o mână moartă

ce punea neîncetat pe foc smulgând paie din jurul unui creier

am visat-o apoi zâmbind, sărutându-ne pe creştet:

să-mi scrii o poezie!, scria pe tricoul ei gri de la second-hand

iar deasupra un imprimeu: I love n.y.

ştii, dorothy, eu ştiam că ai să vii

ştiam de când am auzit ca între plămânii mei roşii

nu e durere nici întristare nici suspin

doar antractul unei morţi fără de viaţă.

în spatele oglinzilor se luminează de noapte

dragonul roşu învaţă alfabetul chirlic

merge duminica la utrenii în metrou

să vândă batiste de mătase naturală

(trebuie să trăim şi noi cumva)

Doar furtunile timpului

şi cărţile de poveşti ne mai cunosc

dorothy.

____________

MOARTE DE ÎNGER

se-arată în vis

ca în valea plângerii

se adună îngerii

ca să mi-l omoare

pe-al meu

îngeraş

că-i mai dichisit

şi mai odihnit

că zboară prea jos

şi cu mult folos

că de şapte vieţi

grijeşte poeţi

că-i zâmbeşte soarele

chiar şi mai marele.

La apus de lună

dintr-o mătrăgună

vor să-i dea să bea

el pe loc să stea

să-i dea cu jungherul

să-l răpună fierul

că prea bun cra

pentru paza mea

cu o rugăciune

eu mi l-am chemat

şi i-am cuvântat:

înger îngeraşul meu

ce mi te-a dar dumnezeu

mort te-am văzut eu

la apus de lună

că s-au înhăitat

cu cel necurat

îngeri mai schilavi

la trup mai bolnavi

ca să te răpună

am fost mic, m-ai făcut mare

am fost slab, m-ai făcut tare

cui mă laşi singur pe lume

rătăcit şi fără nume?

de-o fi aşa

şi se va întâmpla

jungherul în mine

tu să nu te temi

că de după vremi

eu tot te-oi veghea

ia tu pana mea

şi scrie cu ea

iar din sânge-mi bea

şi spune aşa:

înger îngeraş

suflet de nuntaş

să ai

unde vei dormi

şi vei poposi

să se cheme rai

să te-alinte ielele

să te plângă stelele

dragostele grelele

să mi te descânte

fără de cuvinte

căţelul pământului

lacrimile vântului

şi o fată de om

cu nume de pom

cu glasul de floare

cu ochii ninsoare

să mi te dezmierde

până ce te-i pierde

şi am să mă duc

cu ochii la nuc

cu gândul la tine

cu fierul în mine…

înger îngeraş

când trei ursitoare

cu săgeţi de soare

vrut-au să m-omoare

tu m-ai dus de mână

iar eu să stau

să te văd răpus

între duşmani dus

ca un miel de lapte

la sfârşit de noapte

tu mai stai şi cântă

florilor cu naiul

omului cu graiul

inimii cu raiul

munţilor cu ochiul

mării cu ghiocul

dragei în tot locul

tu mai stai şi spune

că în mândra lume

norocu-i ca focul

dragostea-i ca sorbu’

şi moartea cum orbu’

şi ne-om întâlni

într-o dalbă zi

când vei auzi

radule

bradule

pământul

te iartă

pietrele

te mângâie

mama

te plânge

iarba

te acoperă…

_____________

GULERUL DE BLANĂ

aseară te-am văzut în ţara unde lumina merge pe jos

pe sub copacii de cretă se despleteau izvoarele neînceputului

mânjii noştri nenăscuţi se buluceau la porţile crivăţului

eu ridicam adăposturi cu biblia în dreapta şi mistria în stânga

îţi promiteam că nu ne va mai fi iarnă

decât atunci când vom fi brazi

te minţeam ca au murit toate securile.

mi-ai dat voie să te caut cu privirea, niciodată la telefon

aş fi vrut să te mai sărut încă o dată sub gulerul de blană

au votat împotriva: ora, ceasul, meridianul şi încă vreo doi

câţiva s-au abţinut strângând dispreţuitor din buze

cu o majoritate simpla visul mi s-a încheiat fără preaviz

m-au condamnat să mă trezesc cu ochii pe fereastră

uitând că de atâta vreme în faţa mea de pernă

locuieşte ilegal ochiul vulpii din gulerul tău de blană.

_____________

RIEN NE VA PLUS

păşeam în spatele vântului

acolo se întâlneau cuvintele de pică

lăsate din mâna jucătorilor silabele se întâlneau

după o vreme

în care noi am fi putut să fim amintirile celor

trei demoazele de treflă necâştigătoare

din oficiu

lipsea o singură vreme, o singură vorbă

îmi întorsesem buzunarele pe dos

rien ne va plus

nici un cuvânt, nici o privire

trişam

te înţelegeam după mersul ceasului

iar tu

iar tu

iar, iar, iar, din nou din nou tu

îi zâmbeai crupierului

mille francs

era preţul unei mâini

deux mille francs monsieur

era preţul meu preferat

s’il fallait tout donner

nu, nu dau nimic monsieur

am ajuns aici din întâmplare

joc doar 6 din 49

când îmi vine pensia

ii vezi?
stăteam ascuns în spatele vântului

te aşteptam să ieşi din oglinda

sculptată în râsul paiaţei

nu primim rest

ai o singură bancnotă

de toţi banii?
sigur?
de toţi banii…

_____________

UNGHIUL MORT

dacă mi-ai putea asculta mâna dincolo de linişte

ai auzi cariul cum îmi roade linia vieţii

cum flutura pe corabia olandezului zburător steagul

albastru cu cruce şi blazon ascuns de capul negru de mort

dacă mi-ai putea vedea inima te-ar mira luminile licuricilor

ce se căznesc himeric să-mi aprindă candela cu iasca

ţi-ar mirosi a tămâie iar până la urmă vei sfârşi

suflându-şi nasul în giulgiul meu de buruieni

dacă pe undeva se va mai ţine vreo slujbă

ai să-mi auzi numele tatălui, al fiului

sfântul duh îţi va ţine lumânarea de nuntă

iar noi neofiţii vom umple altarul de brusturi

dacă vei merge spre muntele alb înfăşurată în blănuri de ren

ai să priveşti în geamul vieţii cu sens unic:

imaginile în oglinda retrovizoare pot părea

mult mai aproape decât sunt în realitate.

RADU TUDOR CIORNEI