~Anca Negru: „Grijă şi nerăbdare“

GRIJA

Grija veşniciei

În prag de toamnă

A sufletelor-mii

Pogoară din văzduhuri

Peste ape,

Peste noi,

Umple-ne de licurici

De mângâiere

În nopţi lungi

De vifor

Lăuntric, împrospătează

Cu armonie

Şi vedenii de sacru

Sângele fierbinte

Şi clocotul de simţire,

Coboară de ne ridică

Din marasme

De vulcan

În erupţie,

Lasă-ne să curgem

În clipă ca în

Atemporalul Tău

Şi să devenim una cu el.

_________________

NERĂBDARE

Foşnet de frunză

Veştedă şi gălbuie,

În cădere şi alunecare,

În cascade de culoare

Şi forme de duh,

Vino de te aşează

În palma-mi de

Dor întărâtată,

Aleanuri de primăvară

Şi de verde crud

Mă-ncearcă,

Te voi lipi la locu-ţi,

Te voi uda

Cu apa vieţii,

Te voi picta

în ulei

de vis apus,

atunci voi simţi

adierea de mugur

şi boarea de panseluţă

coaptă în zori

şi ramuri noi,

în zumzet şi ciripit

de viaţă-n rouă.

______________

BINECUVANTARE

Mir pătruns de har

în lumina candelei

picură Roua de jar

a iubirii divine

peste inima-mi

și duhu-mi

în ploaie de sfere

astrale, în gând de

Dumnezeire adu-mă,

întoarce-Ți privirea

spre fruntea-mi,

așează un strop

de imensitate deasupră-i,

coboară din Înalturi

în visu-mi, dogoară

peste mine arșița Milei Tale.

_____________

ÎN SUNETE DE CLOPOT

În sunete de clopot

mă chemi spre Viață

prin crivăț și secetă,

prin stihii și vrajbă,

cuprinde-mă în brațe,

dansează cu mine

în imn de slavă,

în melodii de stele

albastre lucind simfonic

în glastre,

alunecă în zbor

peste geamăt și tunet,

caută-mi sălaș

de bucurie și râset,

iubește-mă ca înainte

cum Te iubesc și eu.

ANCA NEGRU