Ana Cotmeana: „Roşioara care vroia să devină cireaşă“

A fost odata ca niciodata o rosioara frumoasa si vesela, care locuia impreuna cu surorile si parintii ei intr-o gradina.

In fata gradinii se inalta un cires plin de fructe ce atarnau asemeni unor cercei rubinii si grei.

Nu trecea nici o zi fara ca rosioara noastra sa se uite cu admiratie catre copac si sa ii spuna mamei sale :

Mama, mama, ce frumos si bogat este ciresul din fata gradinii noastre ! Nu-i aşa mami, nu-i aşa ?

Ba da draga mea, ba da.

Si uite ce mandru isi inalta el crengile viguroase catre soare, sus, sus de tot ! Nu ca noi rosiile care ne parguim si ne prabusim grele pe pămînt.

Stii, mami – continua rosioara- eu vreau ca de azi sa fiu o cireasa mica si draguta, cocotata in copac si aproape de cer.

Nici nu isi ispravi rosioara bine vorba ca o furtuna se isca din senin si un fulger trazni intr-o clipita copacul. Ciresele se imprastiara care pe unde, triste si arse, iar din copacul cel viguros nu mai ramase decat…scrum. 

ANA COTMEANA