~Ana Moldovan: Poeme în proză

PARFUMUL ZILEI

Parfumul zilei se nastea ,iarba plina de roua ,tufele de liliac  si mirosul propriului trup ai umpleau narile ,respira adinc ,inhalind mirosul lor ,era o liniste deplina ,nimic nu se misca in natura salbatica incojuratoare pe care ei o transformasera intr-un templu al iubirii,nimic in afara de murmurul raului care suna ca un cantec .Camasa ei descheiata abia daca-i acoperea frumusetea sanilor ,suvite de par rebele ii atarnau pe gat si pe umeri ,mirosul ei e intotdeauna atit de placut ,vrajit a inceput sa o mangaie ,pielea ei era calda, catifelata ,ochii ei erau umezi si toropiti , felul in care el o privea ii spuneau tot ceea ce voia sa stie .Doamne ce frumoasa esti, precum parfumul zilei care se naste………Cat timp a trecut din dimineata aceea indepartata?

_____________

PALMA
Coboram cu un ascensor spre conturul tau ca de reclama ,
teama ne ranjea intinzand antene rotunde,
zornaind sunete de cabluri si miros de femeie
in noaptea flaminda ce sa intins peste burg.
Dureri posibile inca netraite ,
Mirosul tau la cina inserarii,zambete triste
cascate intre etajele coborate fugar,
din noi cresteau muguri ilegali ,salbatici de dorinta
si cum stateam asa imbratisati cu brate ierboase usor inclestate in claxoane,
pe  trupuri eternale purtate pe catafalcuri de frunze
in coborirea aceea neostoita,marcata de scartait de vapoare ruginite sub verde de alge
ne aranjam ramurile ca sa ne privim mai bine in ochi,
ca sa iti pot saruta mai bine umbra lepadata de vesminte la etajul acela
intru care coborarea se lepadase de noi oprind miscarea.
–
ANA MOLDOVAN