Claudiu Mihai Coman: „Mesajul LAUDEI FAPTELOR FĂRĂ NUME“

LAUDA FAPTELOR FĂRĂ NUME

In timp ce lecturam diversele si interesantele articole din numeroasele publicatii,eram framantat de anumite ganduri: Nu stiam daca trebuie sa fiu mandru ca la varsta de 19 ani ma pot considera un meritos „intreprinzator”,prin deschiderea unei afaceri proprii,sau un”parazit”,ca personajul Costel din filmul Pistruiatul. Linistea sufleteasca am primi-o de la un personaj,drag mie,pe care fizic nu il cunosc,dar care,prin mesaje adresate direct mie,sau reiesite din diferitele articole publicate in numeroasele publicatii din tara si strainatate-domnul Artur Silvestri- m-a adus cu piciorele pe pamant si m-a facut sa sper ca aceasta perioada nebuna de nesfarsita tranzitie economica ,dar mai ales morala,poate sa primeasca un mic”balsam”pentru sufletele romanilor.Poate ca,la fel ca mine ,milioane si milioane de romani au nevoie de o limpezire a gandurilor si sentimentelor,si,la fel ca mine,au nuvoie de astfel de mesaje.Multumindu-i domnului Artur Silvestri,daruiesc mesajul domniei sale tuturor romanilor,din lumea intreaga,ce considera ca le este de trebuinta si ca,daca mai exista asemenea oameni,asemenea domniilor voastre,inca nu este totul pierdut:

==================================================================
„30 August 2007 , Sf.Ierarhi Alexandru , Ioan si Pavel cel Nou, Patriarhul Contantinopolei

Domnia Voastra,

In toate aceste zile , am lucrat din greu la oranduirea unei carti noi , ce cuprinde ” Cuvintele pentru Urmasi ” ale unor romani de azi , continuand , astfel, ceea ce am inceput acum un an si jumatate . Incheierea acestei carti -cu prefata ce o deschide – s-a facut ieri , pe cand , cu mahnire am pomenit , la doi ani de cand a plecat la Domnul , pe vladica Antonie Plamadeala , fie-i numele vesnic neuitat , ce a fost – si va ramane-unul din ” Invatatorii Tarii „. Cu gandul la faptele lui, astazi atat de hulite de aratari de aspect sordid , am scris aceste cuvinte pe care ingaduiti-mi sa vi le impartasesc.
Nadajduiesc sa a fie de folos.

___________________________________________________

LAUDA FAPTEI FARA NUME

Cand, acum mai bine de un an si jumatate , ma gandisem ca o adunare de invataturi cu aspect de concluzie de viata ar sluji celor ce sunt si mai ales celor ce vor veni dupa noi , nu mi-am inchipuit ca , la o anumita vreme , se va putea adauga ceva consistent la ” depozitarul initial ” si ca va mai exista inca un episod din ceea ce nazuisem, totusi, sa existe. Si , iata ca, acum , dupa o vreme anumita , a dat Dumnezeu sa nu ramana totul o simpla „incepatura ” si sa se adauge, la ceea ce era , inca o zidire oricat de marunta . Continuarea ” Cuvintelor pentru Urmasi ” se produce prin acest volum ce apare si el, ca si cel dintai, atunci cand i-a venit sorocul. Cei ce au facut posibila aceasta carte noua sunt oameni de pe la noi care , din buna-voire , ” gand bun” si nazuinta de a nu lasa sa se piarda niste concluzii ce cred ca ii definesc , s-au ingaduit cu timpul ce li s-a dat si au asternut aici aceste sire care impresioneaza , intai de toate , pentru ca exista . Ceea ce am adunat – atat cat s-a putut acum – tulbura si emotioneaza ca orice mai mare ori mai marunta infaptuire ce incearca a se sustrage vremurilor si , puse toate ” cap la cap „, par un fel de creatie rapsodica de esenta intocmirilor ce nu au nume .Dar acest simtamant nu se opreste numai la ” cuvinte ” sau la ” povete ” ci merge si mai sus , acolo unde se afla o fabula cu intelesuri mai inalte . Le observam pana si in ilustratiile ce compun imbracamintea acestei carti care reproduc imagini ale ” Locului ” romanesc , semne de identitate culturala si enigme ale naturii ; ele pot fi, si sunt chiar, opera de anonim. La drept vorbind, aceasta realitate este neintamplatoare si sensul ei l-am urmarit inca de pe cand nici nu se inchipuia ca vom avea locul potrivit de a face astazi ceea ce ni se ingaduie sa facem. Rezulta, deci, ca perspectiva intregului capabil sa fructifice nu-i spontana ci voita si , mai mult ca sigur, e un accent programatic decurs din verificarea istoriei noastre de valori. Astfel incat a vedea pretutindeni pe omul ce incearca a se defini prin siruri de inaintasi si prin urmasii posibili , preluand ceea ce ii este de folos si lasand altora ceea ce socoteste folositor , este intocmai ceea ce ne poate da astazi o nadejde si ne poate intari in ideea ca nimic nu este inca pierdut definitiv si, asa cum avem un trecut , vom avea si un viitor. Atitudinea aceasta nu este inca atat de raspandita precum ar trebui si nici nu se apreciaza cateodata .Sunt unii , care din reua-voire ori din neintelegerea nascuta de modul marunt de intelegere a lumii , ar fi voit sa auda mai degraba vocile mandarinilor clipei si ale acelei categorii ancilare ce ne fac zilele nelamurite prin staruinta lor in „ideologia neincrederii”, care ne intoxica si nu duce nicaieri . Dar aceasta opinie nu se poate nici macar pune la socoteala .Caci astazi , ca si
ieri , au insemnatate nu vorbitorii de profesie si cheltuitorii din banul saracului idealist ci , fara nici cea mai mica indoiala ,cei care isi dedica viata binelui colectiv , nu ” stau ” ci ” fac ” iar prin infaptuirile lor , prea de multe ori dispretuite de o ” intelighentsie” lacoma, hoata si rea , tin pe umerii firavi , slabi si tremuratori , intregul duh tainic al acestei tari ce nu va pieri . Caci acestia sunt multi si nici nu mai are importanta daca ei au nume ori nici nu li se mai stie ” felul cum li se zice „. Pe acestia , prea adeseori umiliti , obiditi si dispretuiti , trebuie sa-i vedem mai cu precadere , deschizand ochii in largime si pretuind , cu emotia ce ne aduce simtamantul Faptei Mari , jertfa lor cotidiana , „saracia ” lor insusita , „castitatea ” sufleteasca si ” ascultarea ” fata de un Ceva ce le vine din vremurile fara nume si fara istorie , traind , astfel ,ca un fel de calugari laici ai unui ordin de „cavaleri ai tarii „. ” Cuvintele” acestea sunt opera lor si declaratia lor de existenta in istorie .Tot ce am adunat aici, am adunat nu spre a evidentia ” chipuri diferite ” ci in ideea de a infatisa o ipoteza de Om Roman de peste tot si dintotdeauna . Caci esentialul in aceste siruri de experiente insusite si , uneori , traduse in povete , invataturi ori fabule , nu sta atat in experienta individuala , in concluziile proprii si in ” lectia unei biografii ” – care , avand insemnatate , raman fructul timpului imediat – cat mai degraba in abstragerea din contingent si in privirea de sus si de la inaltimi ce lamuresc pe deplin intelegerea formelor de relief si a proportiilor ce definesc lumile vazute . De fapt, acolo unde astfel de ” cuvinte ” se retin si se vor citi inca multa vreme de acum inainte , ele ating un fel de anonimat de suflet colectiv si sunt tot atat de putin definite istoriceste precum este productia de folclor . Ca si pildele fara autor si fara de varsta,  acestea isi afla locul intre alcatuirile iesite de la sine din tainele fara istorie, precum padurile de brazi.

ARTUR SILVESTRI

29 August 2007, Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul.”

***
Da ca ar fi sa definesc patriotismul actual,aparent antinomic,  cu cel al lui Caragiale
cea mai buna definitie a dat-o însusi scriitorul, asternând pe hârtie aceste rânduri memorabile: « Când ar fi sa dau o povata unui tânar român, iata pe care i-as da-o: „Tinere, sa-ti fie patria scumpa si sfânta ca si mama ta! S-o iubesti si s-o respecti din adâncul sufletului tau! De dragostea si de respectul tau pentru ea sa nu faci vreodata reclama si parada. Ba, ai dreptul si datoria sa urasti, sa lovesti, sa sfarâmi pe acei frati ai tai ticalosi cari, în loc s-o iubeasca si s-o respecteze ca pe o mama cuminte, onesta si severa, o curteaza, o magulesc ca pe o batrâna cocheta, nebuna buna de tocat!” Atât despre patrie si sper ca-n tot ce am scris nu se va gasi despre frumoasa si generoasa mama vreo alta tirada.»

De aceea,mesajul”LAUDA FAPTELOR FARA NUME”,se alatura celorlate”invataturi sfinte”,ale inaintasilor,pentru mai tinerii „Invatacei”,uneori descumpaniti si dezorientati!

„LAUDA FAPTELOR FARA NUME!”

CLAUDIU COMAN