~Anca Negru: „A scrie“

Scrisul, pentru mine, e ca un urcuş cu numeroase sinuozităţi, cu multe dâmburi şi movile de urcat şi coborât, cu curbe şi viraje periculoase, un drum forestier anevoios de parcurs, cu multe piedici şi obstacole de evitat şi surmontat, o continuă depăşire şi autodepăşire.

Scrisul este străduinţa şi strădania de desăvârşire, calea de a medita asupra Universului şi universului propriu, unic, iar ascensiunea înlăuntrul lui se poate realiza prin contemplaţie, o contemplaţie a celor văzute (sensibile), a celor nevăzute (inteligibile), a celor exterioare (realitate obiectivă), a celor interioare (realitate subiectivă).

Scrisul este modalitatea, prin esenţă, de răscolire şi scormonire a adâncurilor de nepătruns şi de necuprins, este expresia căutării celor profunde şi a privirii întoarse spre cele de sus.

A scrie înseamnă a imagina sfere, a invada cotropitor cu mintea şi simţirea inefabilul şi de a-l dezvălui, pe cât posibil, sinelui colectiv.

A scrie înseamnă a căuta esenţe, a cerceta şi analiza latentul, a explora ceea ce este ascuns şi de a-l aduce la viaţă.

A scrie înseamnă a scoate la lumină adevăruri subiective şi obiective, sub inspiraţia Adevărului Însuşi, într-un macrocosmos şi/sau microcosmos dual, dar unitar şi consubstanţial.

Scrisul purifică şi desăvârşeşte cu îndrăzneală suflete şi spirite avide de imaginar şi empiric, lacome şi însetate de lumi create şi de galaxii închipuite de autori.

Scrisul este un soi de asceză laică, o încercare de depăşire prin cuvânt a graniţelor şi mărginirilor umane.

ANCA NEGRU