Nr. 8/2011

Anca Negru: „Binecuvântare“

Brâu de cleştar, acoperă-ne cu mila ta care cade peste noi ca ploaia în vreme de secetă aspră, revino printre noi şi uimeşte-ne cu dorinţa ta de Înalt,cu nedumerirea ta de Profund, cu mirarea ta neîntreruptă de Înalt şi Profund, adâncime neîngrădită şi neostoită de mister şi taină de neînlăturat, tridimensional creată cu zbuciumul unui Fluture, cu apetenţa pentru joacă a unui copil, cu milostenia în credinţă a unui nebun în puterea şi omniscienţa Credo-ului. Iubeşte cu dragul şi imanenţa unui Înger contopit cu Universul în Locuri de lumină lăuntrică, iubeşte serafimic şi cu greutatea de nemaiîntâlnit a lui în toată plenitudinea fiinţării tale, iubeşte întreit ca aurul cel înmiresmat al Cunoaşterii Divine, iubeşte tenace cu constanţa şi eficienţa unei albine robotind întruna pentru binele comun, sacrificându-se în lupta şi vijelia pentru Celălalt, continuu vorbind cu sine însăşi despre matca în care va veni, va reveni şi se va întoarce, iubeşte ca floarea de liliac însorită şi înrourată de căldură angelică emanând parfumuri şi izuri de contemplaţie, de supunere şi obedienţă, de extaz şi libertate. >>>>

Monica Şumălan: „Serenadă de vară“

SERENADA DE VARA

Ecouri distincte umpleau cu feamătul lor văile.

Miros de vară ,de floare hrănită din seva pamântului.

Deasupra tuturor albastrul îşi întindea trupul absorbit de infinit.

Triluri de păsari în întimitatea naturii.,doruri care nu se veştejiseră se ridicau în spaţiul dintre cer şi pământ.

O vară deloc firavă cutreiera verdele dealurilor,albiile pâraielor gălăgioase,încercate de torente.

Ecouri distincte umpleau cu freamătul lor văile.

Miros de floare tănară ,hranită din seva pământului,legănată de vânt.

Ecoul meu ar fi fost purtat departe,s-ar fi auzit dincolo de copacii care vegheau  în apropierea padurii. >>>>

Alla Murafa: „Tărâmul canceros“

De la un timp, am început să simt cum dispare. Din senin, fără vreun efort anume.  Se topeşte ca un gând rătăcit, alungat de obsesie. Niciodată nu eşti conştient de unde şi când apar obsesiile…

 Ca să pot prelua controlul (ce gând stupid), am început negocierile şi cumpărarea fracţiunilor, scurse în minute, apoi în ore: dacă aş merge două staţii pe jos, aş pierde douăzeci de minute. Dacă aş urca în autobuz, aş câştiga jumătate din timp (pun în calcul şi semafoarele şi traficul), dar plătesc… nu e scump, dacă vorbim serios, să plăteşti un bilet de autobuz pentru zece minute din viaţă. Ceva mai scump ar fi dacă aş lua taxiul… aş combina confortul cu viteza şi, oricum,  câştig. Câştig timp pentru … nu mai contează pentru ce. >>>>

George Nicoară: „Vouă“

Vouă, oamenilor răi, vă scriu:

O mare-nvăţătură pe sicriu,

Nu cu mânie, dragii mei,

Răsunând prin ochi de zmei.

***

Vouă, oamenilor răi, vă spun:

Cu glas curat, pe când apun:

Un punct pe cerul scrum

Iar voi tot răi sunteţi acum? >>>>

Liviu Jianu Florian: „Mărul“

Rau e sa traiasca cineva,

Doamne, din marinimia mea –

*** 

Azi, de pilda, le-am adus la masa,

Doar un mar, cazut din pom, acasa –

 ***

Cate guri va satura, o zi,

Mila mea cat marul? Cati copii?

 ***

Cati batrani, si cati ai nimanui,

Din samanta lui, vor fi satui? >>>>

Cristina Lila: „Condiţia femeii“

CONDIŢIA FEMEII

De ce să fim vreodată egale cu bărbaţii?

Noi nu avem chemarea să mergem la război.

Politica, desigur, adesea ne tentează,

Uitind că bestiolii se-mproaşcă de noroi!

***

Avem destule zile cu mult mai mult stresante-

Neveste, fetişcane sau uneori amante –

Avem să toarcem ziua, ca să fie perfectă –

Iluzie, desigur, naivă şi erectă. >>>>

Elena Stan: „Ioana din Anini“

Aerul este irespirabil. Femeia-copil, semi constientă zace pe pat. Alături stă găleata vârfuită cu fecale. Pe perna soioasă se răsfiră părul alb în care a pus mâinile murdare de excremente. Pe masa, un rest de pâine uscată si verde de atâta mucegai. Casa este golită de toate lucrurile utile, pentru că femeia plătită să aibă grijă de ei, pleacă mereu cu sacosele vârfuite, în curând nu vor mai avea nici clante la usă. Cu toate acestea, Aurică, cu buba sa imensă care-i devorează nasul si cu mintile rătăcite vine mereu cu saci negri, plini strânsi de prin gunoaie. Aduce pampersi folositi, săculete cu mizerie de câine, cartoane si sticle goale.

De – afară aninii, nucii si alunii se uită pe fereastră cu îngrijorare si milă. Când se stârneste vântul, gârla scoate sunete sinistre, iar dinspre păduri se aud sălbăticiunile. >>>>

Cristian Lisandru: „Smooth jazz, un saxofon şi o femeie în rochie verde“

Saxofonistul se apleca deasupra instrumentului, ca un îndrăgostit incurabil, chinuit de o permanentă dorinţă fizică în faţa căreia nu putea opune rezistenţă, iar degetele lungi apăsau pasional clapetele metalice, în timp ce suflul extras din plămânii ascunşi sub o cămaşă înflorată  oferea  poftă de viaţă notelor cu inflexiuni magice. Smooth jazz, la ore pierdute prin întunericul unei alte nopţi, pe o scenă asupra căreia cădea lumina unui singur proiector, în mijlocul unui anotimp rece, predispus la înfigerea ţurţurilor în streşinile indiferente şi la hârjonire hibernală cu termometrele timorate. Câteva mese mici, rotunde, îmbrăcate în alb, pe care chelnerul de serviciu aşezase boluri roşii din interiorul cărora pulsau flăcările unor lumânări parfumate. O părere de fum, albastră, şerpuitoare, lascivă, insinuându-se printre clienţii pierduţi în gânduri, mângâindu-i pe umeri, invitându-i să se ridice şi să se mişte pe ritmul leneş, sub ochii închişi ai saxofonistului care dădea senzaţia că se contopeşte cu instrumentul său, transpus într-o altă lume sau, poate, chiar într-un alt timp. >>>>

Florina Dinu: „Rânduri de toamnă“

Soarele de foc

schimbă veşmântul

cu o frunză cărămizie

de stejar.

****

Boabele de grâu

pleacă la plimbare

în căruţe colorate

de pe ogoare. >>>>