~Maria-Eugenia Olaru: „Ce este iubirea pentru noi!?“

IUBIREA, IUBIREA…

Ce este iubirea pentru noi!?

Pas lângă pas întipărite in zăpadă

Tăcerile de altădată,

Cuvintele grăitoare,

Zăpezile ajunse izvoare,

Apa de mare sărată,

Un orologiu care trist sau vesel o să bată!

Ce este iubirea adevărată!?

Adio uitare, adio trădare,

Adio tăcere, adio durere,

Adio neputinţă,

Adio ieri, şi azi, şi mâine,

Azi Dumnezeu aduce pâine!

Doar pâinea aceea mare şi rotată

Din care toţi mânca-vom,

printre lacrimi sărate,

munţi de zăpezi,

înflorite livezi,

lacrimi de rouă,

munţii şi câmpii!

Adio durere va fii!

Doar inima curata

care  pentru Dumnezeu să bată!

_____________

MANHATTAN

Cum strălucesc nopţile tale  de argint!

Cocorii trec peste râurile verzi

ce izvorăsc din pământ.

Cântecul zboară purtat de vânt,

gheţurile aduc bucuria

linei plutiri, prin luminile fine

ascunse de grele cortine.

**********

Ninge, ninge,

luminile din ferestre

şoptesc o povest,

sub bradul de Crăciun.

Se ascunde vântul îndrăgostit prin crengile tale,

pasările poposesc  şi adorm,

în nopţile înseninate

de strălucirea stelei  care  bate,

în taina la ferestre.

**********

În somnul legănat se ascund poveşti,

poştaşul zilnic ne aduce veşti,

troiene urcă spre înalturi,

noi repetăm aceleaşi salturi

şi căderea lină,

de frunză ce foşneşte spre pământ

acelaşi cânt, acelaşi cânt…

__________

IN PARC …

Doar singuri amândoi,

câte troiene au căzut peste noi!

O urmă întipărită în zăpadă  mai aşterne

din amintirea, care cândva,

o stea era, lângă fereastra ta.

Ninge, ninge,

Ce este iubirea pentru noi!?

O tainică plutire de zăpadă,

o albă promenadă,

peste care păşeşte lin

un cântăreţ de altă dată,

cu mâna lui înmănuşată

I U B I R E !

desenând pe zăpadă.

Un fulg de  nea,

un fulg de nea

ca o tăcere aşternută,

peste urechea care vrea să audă

aceleaşi şoapte din trecut.

Şi vântul ca un glas tăcut !

Doar vântul, doar vântul uşor a trecut!

____________

MĂRUL

Ana are mere,

de la Dumnezeu le cere!

Şarpele se ascunde sub o carte,

aceasta vorbeşte de moarte.

Viaţa  izvorăşte mereu din cărţi,

poartă Cuvintele, peste o punte,

suind, spre Dumnezeu, un munte.

Dacă Dumnezeu te ţine de mână

poţi să treci peste lumea nebună,

ispita duce la păcat,

păcatul duce la pedeapsă.

___________

DREPTATEA ESTE BUNĂ!

Dumnezeu ţine merele într-o cunună,

acolo sălăşuiesc şi soare şi lună.

Livezile înfloresc,

munţii străbat printre norii înalţi,

ploaia cade adesea peste casa ta,

flori de nu-mă-uita

şoptesc lângă izvoare,

acolo, fiecare, bogăţia sa are!

**********

Soarele este rotund,

un măr agăţat de cer,

păsările îl înconjoară

purtându-l către o imagine de seară,

asfinţitul pur doar pare însângerat,

liniştea şi pacea sunt izvoare păzite,

oştiri de iubire ne feresc de clipele amăgite.

**********

Cine, cine are mere, de la Dumnezeu le cere!

**********

Livezi şi vii, coline ce strălucesc în asfinţit,

verdele crud, şi tainic îngălbenit

de toamnele care ard mocnit.

Merele roşii şi merele galbene

se rostogolesc, litere rotunde,

stau ascunse sub frunze,

şarpele cu capul turtit

stă sub pagini lipit.

**********

Doamne, ce bine că te-am găsit!

___________

OCEANUL

Un leagăn oceanul,

în care cerul face cuib.

Păsări călătoare

îşi poartă zborul lin,

străine de a lumii chemare.

In scoici tivite cu albastru

tăcerea doar aminteşte

trecutele valuri,

salturile line,

unduirile marine,

ce poartă şi aduc lumina

spre răsărit,

spre noaptea întunecată,

spre lumea toată…

MARIA-EUGENIA OLARU