~Irina Livian: „Ofensiva Inculturii“

pereţii strigă necontenit o întrebare pe care au încetat să o mai pună

cei ce ar putea să mai facă ceva

,,arta,literatura,

tot ce impresionează latura estetică nu mai sunt

sădite, udate, îngrijite?,,

eu ce pot să răspund?doar glasul revoltei

metafizice a poporului cândva cult

se ridică şi spune:

în locul acestora avem ceva mai bun,

avem televiziune,

reviste proaste,

vedete autohtone ce se doresc interesante,

adorate,

care cresc precum buruienile, udate de roua

ignoranţei, cărţile nu mai reprezintă

nimic,

au murit pe frontul

pe care se dă

lupta finală.

cărţile nu mai reprezintă nimic…

doar hârtie şi copertă,

titlu şi cuprins,

obiecte ce îşi găsesc o ocupaţie

în a-şi deplânge soarta,

a lor şi a acelora care vor urma,

opere ale unor autori sortiţi să ducă o viaţă în anonimat,

spre deosebire de personalităţile micului ecran vedete

de talie mondială,

care ne obosesc,

ne agasează,

zi de zi,

neobosit,

neîntrerupt,

cu un efect mai acut decât picătura chinezească,

sau japoneză.

aceasta este picătura românească,

mai acidă decât o picătură de acid sulfuric,

care găureşte masa intelectualului.

dar ce pot face??

eu tac

pereţii tac

căci altfel eu oricum tot cu pereţii aş vorbi.

valurile conştiinţei naţionale se izbesc de stâncile folosite drept

stăvilari

de către acei Untermensch ai clasei intelectuale.

de altfel, tot ce depăşeşte nivelul de pricepere

al unui cangur e

respins

înlăturat

îndepărtat

de materia cenuşie prea obosită după atâtea

meciuri,

telenovele,

manele,

reality-showuri…

unde mai poate intra cultura dacă tot timpul

de emisie neurologică se bate în

ratinguri uriaşe cu televiziunile româneşti?

IRINA LIVIAN