~Florina Dinu: „Noaptea“

      Se aşterne bătrâna noapte,
      Ca o cortină peste sat
      Iar micile boabe de lumină,
      Apar pe cer în pas de dans.
      Regina lună străluceşte,
      Ca o sfântă lumânare,
      Şi-mi poartă într-o clipă gândul,
      Ca o mamă gânditoare.
      Mă priveşte prin fereastră
      Şi zâmbind îmi bate-n geam
      Aducând la realitate
      Tot ce-n minte port şi am.
      Acum zidesc o lume-ntreagă,
      Din mii şi mii de gânduri
      Ce au fost îngropate
      În minte între patru scânduri.
      E o lume ce se naşte
      În umbra iubirii meme,
      Fiind cunoscută şi ştiută,
      Numai de lună şi stele.
      E o lume fără temelie
      Ce se stinge până-n zori de zi,
      Lăsând în urma ei cenuşa
      Cu ce-a fost şi nu va mai fi.

FLORINA DINU