~Ioana Voicilă Dobre: „Sunt primăvară“

SUNT PRIMĂVARĂ

Am palmele-nflorite

cu narcise

şi la urechi, cercei

de ghiocei.

Sunt primăvara,

ce-nfloreşte vise,

pe câmpuri

unde zburdă miei!

****

Am inima-nroşită,

un bujor

şi rochia-nverzită

prematur.

Sunt primăvara ta

şi-a florilor

şi liniştea venit-am

să ţi-o fur!

Am ochii, scânteieri

de stele noi

şi sufletul

deschis spre soare.

Sunt primăvara,

darnică în ploi,

mamă

seminţei roditoare!

____________

GÂND DE SEARĂ

Îţi trimit un gând de seară,
în speranţa că-l vei prinde,
să-l aducă trenul care,
o iluzie ne vinde.
****
Ţi-aş trimite mângâierea,
ce doresc şi ce doreşti,
să strivească depărtarea
şi în ochi să mă priveşti!
****
Să găseşti, în ei, cuprinsul,
visului visat de tine
şi să te cufunzi în dânsul
precum algele marine.
****
Să te laşi hrănit de dulcea
de plăcuta-mi apă vie
şi oceanul meu de vise,
te va legăna-n vecie.
****
Îţi trimit un gând de seară,
în speranţa că-l vei prinde,
să-l aducă trenul care,
o iluzie ne vinde.

_______________

M-A PRIMIT LA PIEPTUL EI, PĂDUREA

M-a primit la pieptul ei, pădurea
Şi pe umeri, păsări mii mi-a pus.
Luminiş mi-a strecurat în suflet
Şi-am rămas de dragoste pătruns.
****
Şi m-a legănat pe crengi de vise
Când cu frunze m-a împodobit.
Şi-am simţit că mă ridic la ceruri
Când pădurea-n suflet m-a primit.
****
Şi-am găsit la ea, atâta vară,
Soare-n triluri, zumzet, clipocit!
Şi-am iubit atunci, întâia oară
Tot ce are viaţa de iubit:
****
Raza, floarea, drumul şi înaltul,
Râu lunatic ce ridică nori de vis,
Curcubeul, foşnetul, cântatul
Din pădurea vieţii-paradis.

________________

MUGURI NOI

Am bătut la poarta sufletului tău
într-o dimineaţă

****

de mătase albastră
când aveai iubirea

****

prinsă la reverul
zâmbetului cald şi înmiresmat.

****

Am cerut apă

****

din izvorul grădinii tale
într-o amiază cu arşiţă.
Aveam, gura însetată,

****

mâinile tremurânde
şi ochii strălucind a speranţă.

****

Am vestit amândoi, primăvara,
împrăştiind

****

ceaţa grădinii-comoară,
legănând mugurii florilor

****

plini de viaţă,
într-o îmbrăţişare de îngeri,

****

cu aripile eterne.

______________

NOAPTE CU TINE

Pe umeri de îngeri,

veniţi în fereastră,

în noaptea albastră

un ochi mă veghează.

Şi visu-i mai tandru,

în suflet sihastru,

născând vii arpegii

în inima trează.

****

Cu aripi de mătase,

un cântec se zbate,

răsună-n unghere,

lumini răspândind.

În liniştea nopţii,

vibrând de nelinişti

mi-apare-n retină,

un chip vălurind.

****

Şi geana-l închide

în clipa furată

şi-o lacrimă curge

pentru vis, prinos.

Când somnul mă fură,

pe-un cal nebunatec,

mă-nchid într-un zâmbet

pentru Făt-Frumos!

IOANA VOICILĂ DOBRE