~Tania Ramon: „Visătorul“
Ce fel de visător e acela
de ştie unde să ajungă
când se crapă de ziuă
la fel ca şi o nucă?
Ce fel de inimă-i aceea
de ritmul nu şi-l bate
când miezul zilei coace
iubirea-n fruct de şoapte?
Ce fel de dor e acela
de toaca nu-şi închină
`nserărilor ce-şi poartă
pe falduri luna plină?
E drept,
când dragoste-ai pierdut
nu mai trăieşti ziua în care
pluteai ca visător.
Dar dragostea nu piere
ci doar cel în care erai
muritor.
11.02.2008
TANIA RAMON
Lasă un comentariu