~Ioana Voicilă Dobre: „Purpuriu de toamnă“

TOAMNA DIN OGLINDA MEA

Plină-i toamna, de parfum, cu cerceii ei din struguri!

Colieru-i din castane mai aprinde-n inimi, ruguri.

***

Şi-a luat rochia de frunze, decorată-n stilul ei

Şi cu rubiniu pe buze a pornit-o pe alei.

***

Are paşii măsuraţi şi privirile blajine.

Toamna de o căutaţi, e-n oglindă-aici, la mine!

___________

FRUNZĂ RUGINIE

Frunză, frunză ruginie, cine dorul tău îl ştie,

Înţelege de ce pleci pe ape şi pe poteci!

***

Frunză, ruginie doamnă, vine-n zborul tău o toamnă

Mănoasă şi generoasă şi se cuibăreşte-n casă!

***

Pică-n zborul tău alene, vara, adormind pe gene.

Pică visele brumate, la pământ, înspăimântate!

___________

CORN DE TIMP VRĂJIT

Toamna asta e frumoasă, luminoasă ca un gând!

Mi-a păstrat soarele-n casă şi-amintirile pe rând.

Cu lumina-i de poveste, mă-nconjoară braţul ei.

Luminoasă toamnă este peste suflet şi pe-alei!

***

Toamna asta-i minunată, generoasă peste poate,

Cu vinul, mustind pe masă, jubilând printre bucate!

Şi-n poiana toamnei noastre, prefăcută-n primăvară,

Suntem regii către care, ploi de stele iar coboară.

***

Visele se cern, fantastic, dintr-un corn de timp vrăjit

Ca o veste minunată pe pământul înflorit.

Sufletele cântă iară, melodii de mult uitate

Şi amurgul-sur coboară, legănând acestea toate.

____________

TABLOU DE TOAMNĂ
S-a stârnit afară vântul şi am căutat cuvântul
Printre ramuri scrijelite şi frunze îngălbenite.

***
S-a stârnit apoi o ploaie, păsările alungând
Din copacul ce se-ndoaie de tristeţe, la pământ.

***
Printre picurii de ploaie, care repezi se abat
Toamna-mi pare-o ghionoaie alungată din palat.

***
Răzvrătită şi geloasă tună, fulgeră de zor
Pe o soră luminoasă care doarme, somn uşor!
____________

IUBIREA TOAMNEI MELE

Iubirea mă cheamă, de mână, s-o ţin,

Când zburdă pe dealuri, primăvăratec.

Îi spun că mi-e toamnă şi prin păru-i lin,

Vârtejuri de frunze s-au prins, nebunatec.

***

Dar ea, nu mă ascultă, are visele ei

Şi vesel mă-ndeamnă spre creste.

Îi spun: vine iarna şi-n păr şi pe-alei!

Ea trece, râzând, peste toate aceste.

***

Iubirea mă cheamă şi cu ochii închişi

Mă las purtată de mâna-i arzândă.

Mă duce-n înalturi, mă plimbă-n abis,

I-accept nebunia şi trăiesc un vis!

______________

DOR DE TOAMNĂ

Mi-e dor de fumul serii, de luna coaptă în lumină,

De râsetul meu de copilă şi dansul frunzelor, puzderii!

***

Mi-e dor de rumena gutuie, coaptă-n jar de crengi uscate,

Şi de toamna arămie, dulce, darnică în toate!

***

Mi-e dor de mustul tămâios, nectar din soare adunat,

De strugurele credincios ce vara-ntreagă s-a bronzat!

_____________

COPACUL

Copacul, fără un cuvânt, cu ramurile duse-n vânt
Veghea în zori ferestra mea dar nicio frunză nu avea!

***
Şi în tristeţea lui solemnă vedeam statura-aceea demnă
A celui ce, de vânt bătut, s-a dăruit fără-un cuvânt!

***
Şi drept, aşa cum eu îl ştiu, în faţa timpului pustiu
Ce-n toamnă totul i-a luat, îl simt puternic, brav bărbat!

***
Nu plânge doar se leagănă şi dorul şi-l tăragănă,
Chemând la el, podoaba-i iară să-l împresoare-n primăvară.

***
Şi-n ochiul de ferestră-albastră, oglinda de la casa noastră,
Deşi e gol, neputincios, se vede verde, Făt-Frumos.

____________

ZVON DE IARNĂ

S-a-ntristat deodată toamna şi-a venit vântul prin crengi
Spulberând la întâmplare, toate frunzele slăbite.
S-a ascuns deodată prinţul după nori şi a lăsat-o,
Vântului, s-o ameţească în tristeţi învârtejite.
***
S-a zvonit că mâine-n zori, sora-şi cheamă-n ajutor,
Ca să-şi cearnă fulguirea în covor după covor.
Simt că peste-acestea toate, vară, toamnă, primăvară,
Soarele, din raza-i sfântă, doar dreptate va împarte

***
Dându-i iernii cât doreşte, primăverii ce-a visat,
Verii, dragostea lui toată, toamnei, rodul cel bogat.

___________

TOAMNA VIEŢII

Sunt un strugure dulce,

amintind primăvara, curcubeu de culori.

***

Sunt un strugure colorat

amintind vara, însorită mereu.

***

Sunt un strugure parfumat,

ce păstrează toamna, hrănind amintiri.

***