~Any Drăgoianu: „Dorinţa“

DORINŢA

Pe umeri s-au aşezat toate grijile acestei lumi ,
Ca lupii flămânzi trag de carnea mea obosită
Iar noaptea vine să spele ruşinea acestei vieţi
Cu somnul ei dulce şi cald …
******
Sunt un ins oarecare într-o lume oarecare
Din acest univers pierdut …
Şi mi-e somn , atât de somn că aş dormi o viaţă !

__________

OGLINDA SPARTA

Cioburile mi/au tăiat sufletul
şi cad în genunchi ,

******

ca o Eva străpunsă de sabia propriului gând …
Bat clopotele !
Fără să mă ridic prind în nări

******

mirosul sângelui proaspăt …
Păcatele zburând , unul câte unul
s-au prins în marea horă a vântului …
Sunt încă aici !

________________

CRIZA DE TIMP

N-am avut timp să ne iubim
Am rămas tăcuţi in pragul uşii …
Inimile pline de remuşcări
Pulsează doar goliciune …
Sufletul coboară ultima treaptă …
Vom vorbi într-o altă viaţă
Luminaţi de chemarea iubirii …
Cercul s-a închis !

______________

BUCĂŢI DE VIAŢĂ

Te/am rupt din coasta mea
Şi fiecare zi ţi-a dat o pâine din sufletul meu
Iar din nepăsare ai fărâmat fiecare bucăţică
În bucăţele şi mai mici
lăsând atâta gol între noi …
******
Lumea nu mai e lume şi pământul nu mai e pământ
Cum noi n-am fost niciodată un bărbat şi o femeie
Chemaţi să tragă clopotul acestui cerc imaginar
******
Mă visez ascuns în pântecul tău de fiară
Şi vreau să mă naşti într-o zi când durerea mea va trece …

_____________

LINISTE

Cad bucăţi din tavanul zugrăvit de curând

Pe pielea mea joacă o insectă

Şi nu am putere să mă apăr

 

 

Nu vorbesc cu nimeni de o vreme

Îmi place să mă ascund

Limba e aluatul fraged

Din are mama face uneori plăcinte

******

Trenurile nu au gări unde să opreasă

Toţi călătorii s-au trezit înotând

În sângele mării …

Acolo rechinii ucid fără teamă

Şi trimit pe uscat noaptea

******

Să aveţi linişte !

___________

AMINTIRI

Îmi sprijin umărul de dulapul prăfuit

Lângă bunica mai miaună din când în când motanul

Iarna se lasă greu peste case

Ca un blestem din moşi – strămoşi

Numai vântul  aduce mirosul greu de viaţă

Peste satul ăsta pustiu …

Cismele prăfuie se cufundă în omătul proaspăt

Ochii bunicii sclipesc din ce în ce mai mult

Pe uliţa pietruită nechează un cal rătăcit …

La noi arde focul în sobă şi ne-am ghemuit în amintiri …

_____________

ADEVAR

sari într-un picior

mi-au dat lacrimile

şi nu pot întreba

glasul meu una cu pământul

gura astupată

sărutul despărţit

de imaginea unei nebune

ce se tot învârte

în jurul tău

******

caut un pumnal

sfâşii cearşaful ,

dau năvală în cuşca leilor

animalele se înspăimână

de chipul meu palid

******

îmi caut lutul lângă gratiile

de la cuşca universului meu

şi-mi astup faţa

pătată de încă o grijă

******

un sărut şi mă voi trezi

______________

CU MINE

mi-am înfipt unghiile în ţărâna acestui neam

magazia ticsită cu amintiri prăfuite

avea un lacăt mare

inima-cheie suspină în prag

douăzeci de nopţi căutase intrarea

şi cearşaful ud arata cât de teamă îmi este

de privirea lupului care urlă noaptea

prin vecini după copiii aruncaţi în tomberoane.

******

râsul străinului care a coborât din tren

încurcând gările aduce ploaia

şoselele pline de femei vulgare

miros a hoituri lepădate cu bunăştiină

de traficanţi

******

părul meu ud atârnă peste viaţa întregului cartier

şi tata s-a pierdut în barurile ieftine

cu vreun amic alungat de-acasă

de nevasta grasă şi urâtă

******

aştept rândunelele să ciripească

la geamul odăii

______________

FOAMETE

Mestec pâinea devenită pământ

Cântecul mierlei asurzeşte satul

Ţărâna îmi răneşte limba

Vântul aduce foc mistuitor

La noi sunt femei sterpe

Îngerii îşi curăţă aripile îndoliate

Cu Dumnezeu am vorbit în fiecare zi

******

Cad florile şi mă gândesc la tine

Când plouă mă satur de cuvinte

Şi noaptea fluturii bat în geamul odăii bătrâne

Secerătorii îşi caută greierii în călcâie

Am învăţat să mestec acest pământ !

_______________

ÎNTOARCEREA

La uşa noastră a venit un mustăcios

Mirosea a spirt medicinal

Şi a gunoi de grajd

Ăsta i-a spus mamei să ne luăm sarsanalele

******

Trenul trecea cu o viteză de speriat

Bătrâna mea mamă înnodase grijile în batistă

Şi visa la grâul copt şi mâinile noduroase

Ale ţăranilor români plecaţi pe front

Mai şi zâmbea din când în când

Cu gândul la ceaţa deasă ce se aşezase

Pe peronul gării

******

Nu m-am gândit nici o clipă

La drumurile nepietruite

La vitele schiloade puse să care

Hoiturile soldaţilor invadatori

******

Purtam în picioare sandalele făcute de bunicul

Şi nu aveam să înţeleg niciodată

De ce mama nu a vorbit tot drumul

ANY DRĂGOIANU