► EDITORIALE

EDITORIALUL NUMARULUI CURENT

Cand, acum aproape un an, ne-am hotarat sa intregim „spatiul de manifestare literar ” si cu o publicatie pentru vocile noi , cel dintai argument a fost incurajarea celor ce , scriind, inca nu au certitudini si , in climatul de haos istoric ce ne stapaneste , nu au repere suficiente si incredere in a inainta dupa propria optiune , ascultand astfel ecoul naturii creatoare individuale. Multi , avand talent si instructie , socotesc ca ar fi mai degraba folositor sa fie ” literar corect ” si sa se supuna regimului clipei ,ingenunchind in fata culturii dominante fara sa stie ca astfel imbraca o uniforma si isi denatureaza insasi materia unica pe care le-a dat-o Dumnezeu . Catre ei am dorit sa vorbim intai ; si mai ales celor care , banuind ca dincolo de contemporaneitatea depravata , exista un cer de valori sempiterne .
In aceasta materie , rabdarea si pedagogia sunt obligatorii si am incercat sa le facem factor activ si forma de dialog ,izbutind cateodata si staruind in aceasta directie si in viitor .Efectele se observa in forme foarte diferite insa esential este a spune ca ” vocile noi ” apar si incep sa se impuna. Desfasurarea lor adesea neasteptata emotioneaza mai ales ca ” imprevizibilul cautarii de aur ” are in sine , aici , o valoare cu rezultat moral si , cand ” aurul ” se reveleaza , confirmarea unui rost. Adaosurile de creatii ce nu doar promit ci impun prin timbru propriu s-au evidentiat pas cu pas si astazi inca putem spune ca , alaturi de cei care au acum un reazem in TANARUL SCRIITOR , ii vom putea numara pe inca alti scriitori care , fiind eseisti de felul Alexandrei Ungureanu si Ancai Negru , prozatori precum Cristina Lipan ori poeti iscoditori de felul lui Constantin Badea ori Daniel Lacatus , completeaza uneori foarte promitator un material estetic ce se va defini mai bine in anii ce vor fi.

==================================================================

Editorialele numerelor anterioare

O indemnare mai noua ce simuleaza „participarea la viata literara ” face pe nu putini autori sa caute public in cele mai abracadabrante reviste literare unde oricine poate aparea fara nici cel mai vag criteriu de selectie .Eroarea insa exista in aceasta atitudine .Caci ,indiferent de notorietate sau de ” trafic „,este fara rost sa se raspandeasca orice fel de productii literare prin ” reviste deschise” unde cine vrei si cine nu vrei poate adauga un ” punct de vedere” fiindca , aproape matematic, acestea sunt expresia inteligentsiei trufase , de mic Catavencu , ce caracterizeaza pe romanul recent . Astazi, cei ce sufera de frustrarea de a nu insemna nimic si de a fi scufundati pentru toata istoria lor posibila in anonimatul abisal cultiva aceasta forma de a se afirma si, fara nici cea mai mica retinere, se afla in treaba aratand, fara sa se stie cine sunt, cat sunt de ” dastepti”. Pentru ca , de buna seama, ” romanii e dastepti „.
Rezulta ca pentru scriitorul tanar „deschiderea la dialog” intreprinsa in aceste forme rudimentare este lipsita de orice semnificatie de vreme ce numai opinia formata si responsabila are importanta ; si, alaturi de ea, modul pedagogic solidar, nazuinta de a creste impreuna opera, creatie si o literatura romana sanatoasa. Altfel, totul nu-i decat un exhibitionism marunt ce se raspandeste , totusi, fara nici un efect stabil si aduce numai confuzie si mahniri care sapa lent insa constant la temelia casei ce s-a inceput.
Bineinteles ca astfel de locuri aiuristice -unde ” democratismul” isi face loc cu scopul de a crea vrajmasie – exista perpetuu si nu vor disparea insa cine este un scriitor cu obiectiv definit vorbeste cu cei de o seama cu el.

_______________________________________________________________________

DE CE A APARUT ” TANARUL SCRIITOR ” ASTAZI SI NU MAI TARZIU ?

 

Revista ” TANARUL SCRIITOR ” s-a nascut din ideea unor carturari romani ,aflati prin toata lumea , de a da si tinerilor o sansa mai mare decat au cei mai multi dintre ei ,astazi ,intr-o lume unde confuzia valorilor si concentrarile cu caracter monopolist par sa se fi instaurat pentru multa vreme . Principiul nostru este simplu si clar si suna ca o deviza de o incontestabila claritate naturala : ” SA INFLOREASCA O MIE DE FLORI ! ” . Numai lasand pe toti creatorii sa existe si sa se manifeste ,indiferent de felul cum se exprima si de modul estetic adoptat , vom putea avea o adevarata selectie de valori pe care istoria o produce in felul ei misterios si hotarat , oricate staruinte ar depune cei ce imagineaza creatia ca o ” imbracare in uniforma ” si un produs copiat dupa ” modelul unic ” si dupa ” retete de succes ” . Caci lumea literaturii este deopotriva – sau trebuie sa fie – si lumea libertatii de a ne diferentia , exprimand fructul vietii noastre unice si irepetabile .

 

____________________________________

 

” TANARUL SCRIITOR ” ilustreaza , in acelasi timp , si un alt principiu ce trebuie re – descoperit : PUNTILE PESTE VARSTE . Ani de – a randul a existat -si inca exista – un ” razboi civil ” surd care a invrajbit pe ” scriitorul tanar ” cu ” scriitorul matur ” si s-au gasit raufacatori si voitori de rau care , si mai recent , sa indrazneasca a vorbi despre ” locuri ocupate ” si despre ” nevoia de spatiu de afirmare ” reeditand ,cu aproape acelasi limbaj , vechile eliminari si epurari despre care tineretul de astazi nu stie dar va trebui sa le cunoasca . Esenta unei culturi puternice este ,insa, adaosul de valori si inaintarea organica prin dialog si experiente transmise si intelese , este , deopotriva , comunicarea in buna-voire si cu sentimentul efortului colectiv in a face ca limba romana sa castige alte formule memorabile fata de cele ce exista si pe care nimeni , si cu oricat efort stracator , nu le va putea clinti din locul unde s-au asezat . Iata de ce principiul nostru esential este acela al creatiei neingradite si valorificate indiferent de criterii exterioare operei in sine care aceea va depasi , daca va depasi , timpul marginit ce i s – a dat omului pentru a trai .Restul este vorba in vant caci , in cele din urma , cat insemnam fiecare , la marea judecata a Vremii , numai Dumnezeu stie .

 

___________________________
Aparitia „Tanarului Scriitor” a fost bine intampinata si ,in doar cateva saptamani, s-a primit la redactie un numar impresionant de manuscrise care,treptat, isi vor gasi loc in paginile revistei.Au inceput sa scrie aici,pe langa scriitori cu opera si atitudine culturala definita(cum sunt Octavian Mihaescu , admirabilul eseist din Germania, Loredana A. Stirbu ,miraculoasa prozatoare din Maramures, Monica Ilas si Adina Ungur,doua voci lirice inconfundabile , Bogdan I.Stanciu , un eseist de „directie culturala ” etc.) si alte nume care se vor impune cat de curand.Poeti precum Adrian Paparuz, Sergiu V.Vasile , Bogdan Gagu , prozatori cum sunt Ioan Bozac si Ion Mischeva , filosofi de talia lui Gh. C. Nistoroiu sau critici literari atenti si inteligenti,de felul lui Aurel Pop , sunt argumente indiscutabile ce sprijina ideea ca literatura romana de azi are un viitor si acesta se numeste , inainte de toate, ” diversitatea salvatoare”. Ii asteptam pe toti cei ce nazuiesc sa devina Marele Scriitor de maine : portile sunt deschise aici, tuturor gandurilor si tuturor stilurilor.” Sa infloreasca,deci, o mie de flori !”
_________________
Ajuns deja la al treilea numar cu un succes de prestigiu si de noutate absolut remarcabil fata de proiectul initial,TANARUL SCRIITOR incepe sa-si defineasca mai bine obiectivele care,de fapt,se adapteaza „din mers” materiei intalnite si reactiei mediului literar.Rezulta ca esentialul este acum nu „directia”culturala(care ,de fapt,nici nu este atat de importanta si credibila daca nu se face prin ilustrarea cu valori)ci promovarea creatiei cat mai diversificate si reazemul aratat acelor voci ce ,prea putin cunoscute fiind in climatul de monopol de opinie si de ierarhii standardizate ale vremurilor de azi,merita totusi nu doar sa fie apreciate prin subliniere si sustinere ci si sustinute spre a se afirma dupa merit si potential.
Astfel,apar si aici,si sunt publicati cu solidaritate si atentie, poeti,prozatori si eseisti despre care se scrie putin in raport cu ceea ce inseamna si,in acelasi timp,se scrie despre cei ce ,astazi inca”tineri scriitori”,vor putea insemna maine repere si „forme de relief”.Din aceasta perspectiva, „deschiderea catre toate zarile” se confirma inca o data ca principiu capital si activ.Apar aici scriitori romani din toata lumea a caror limba romana se asterne cu puritate si in registre complexe ; apar scrieri de formule foarte putin asemanatoare ; apar creatii in tematici si tonuri ce nu se aseamana aproape deloc.Maxima diferentiere pare a fi inca de acum castigul nostru principal,ce va trebui intarit in numerele viitoare si exemplificat prin opere si nume noi,demne de a exista in literatura romana.
______________________________________________
Şi numărul din aprilie al revistei TÂNĂRUL SCRIITOR confirmă principiile afirmate iniţial, a căror realizare în concret ne străduim să o facem cât mai evidentă. Apar de la o lună la alta nu „autori întâmplători”, ci scriitori adevăraţi, voci şi „nume” ce se afirmă fără a dori asocierile gregare, asocierea sectantă ori „colectivismul anonim”. Această realitate ne întăreşte în convingerile iniţiale căci nu ne-am propus să creăm „un grup” literar sau o „coterie” ci „un loc de îngăduinţe reciproce” unde scriitori din toate generaţiile active să se poată întâlni comunicând, în ideea de a stimula „spiritul de continuitate” şi nu fractură. TÂNĂRUL SCRIITOR va fi, deci, un spaţiu fără pretenţie de „centru imaculat” şi prin ceea ce publică – şi afirmă în acest fel – face să se întâlnească opţiuni dintre cele mai diferite, „tonuri” aparent necompatibile şi năzuinţe aparţinând uimitoarei diversităţi a lumii vii. Aici trebuie văzută, deopotrivă, şi ireductibila realitate a „creaţiei traduse în Timp” care face ca experienţele morale însuşite să îşi poată găsi transmisiunea potrivită de la o „vârstă intelectuală şi afectivă” la alta şi, de fapt, de la un „loc la altul”, oriunde se scrie şi „se simte” româneşte. Căci „întinderea românităţii în spaţiu şi în timp” îi poate asigura perpetuitatea şi va face ca niciodată – în istoria inteligibilă – limba în care a scris Eminescu să nu devină „o limbă moartă”. Iată de ce aici apar „scriitori tineri” de peste tot şi nu puţini sunt cei ce scriu româneşte în părţi dintre cele mai diferite ale globului şi pe meridiane mai apropiate ori mai îndepărtate. Tuturor le vom da aceeaşi atenţie ce trebuie dată „plantelor ce fructifică” , făcând astfel ca „înclinaţia către steril” să se corecteze şi, dacă se va putea, să se înlăture Esenţialul rămâne, deci, a descoperi pe cei ce sunt singuri şi izolaţi (şi poate neîncrezători); a revizui judecăţile greşite ori superficiale ce îi aşează în penumbră pe cei mai puţin activi şi cu spirit întreprid şi adaptabilitate mai scazută; a întări şi confirma valoarea şi „potenţialul” oriunde acestea se găsesc. Acesta este principiul capital pe care TÂNĂRUL SCRIITOR îl va respecta atâta vreme cât va exista în literatura română, alături de cei ce sunt şi de cei ce vor veni mâine.
______________________________
Odată ce TÂNĂRUL SCRIITOR s-a impus după câteva apariţii bogate în teme şi creaţii dintre care unele vor rezista la asaltul timpului necruţător, sunt necesare câteva precizări ce trebuie făcute astfel încât programul nostru să devină mai clar şi mai subliniat. Atunci când am apărut, în ziua de aniversare a lui Eminescu din acest an, au fost voci ce îşi puneau întrebări directe şi radicale, socotind că încă o publicaţie destinată „scriitorului tânăr ar fi inutilă şi nerecomandabilă” . Aceste opinii erau posibile însă nu aveau la drept vorbind nici un temei. Noi nu am apărut în ideea de a înlătura ce există şi s-a făcut, de bună seamă, cu eforturi, bună-credinţă şi idealism, ci pentru a completa, atât cât este posibil, materia exprimată în vederea unui întreg ideal care se urmăreşte întotdeauna fără să se poată atinge, de fapt, niciodată. Căci „întregul creator” este într-o cultură – oricât ar fi aceasta de „mare” ori de „mică” – o sumă de virtualităţi cu neputinţă de a se traduce în concret în diversitatea uimitoare ce o presupune.
Completând aşadar, noi am adus totuşi un punct de vedere nou sau, mai bine zis, am reconstituit o perspectivă criticistă cu vechime şi funcţiune neîntreruptă la noi şi aiurea. Mulţi îngăduie astăzi, în revistele ce au creat, apariii nediscriminate „ale oricui, oricând şi cu orice fel de producţie” în ideea că aceasta este „democraţia culturii” şi că procedând astfel sunt cultivaţi, citiţi şi „căutaţi”, având astfel deopotrivă notorietate în medii largi şi material de aspect enorm şi haotic. Această colectare barocă nu se va întâlni în „Tânărul Scriitor” niciodată atâta vreme cât revista va exista şi îşi va urmări ţelul ei definit. Căci în loc de o „geografie a existentului lipsit de relief” noi aducem o „geografie a valorilor” şi cine publică aici este ales din categorii de aspiranţi, constituind argumente în faţa perspectivei probabile ce se va formula în viitor. Aici se citeşte tot ce se primeşte, precum la „Junimea”, dar se publică mai întâi ceea ce socotim a avea încă de astăzi greutate ori nădejdi în a spori mâine din conţinutul ponderabil interior, detectabil acum.
Acestea sunt „mizele” noastre şi vom stărui în a le afirma, fiind mulţumiţi dacă se va dovedi că nu am greşit; căci, în ultimă analiză, nu intuiţia noastră va avea însemnătate ci câştigul în valori al literaturii române ce poate avea şi un viitor nu doar un trecut şi un prezent.

 

_________________________________________

 

Cu cât timpul trece şi „Tânărul Scriitor” îşi adaugă număr după număr, realităţi prea puţin observate până astăzi încep să iasă la iveală. Întâi de toate, apare în toată diversitatea lui de proces organic – unde există manifestate toate posibilităţile – tabloul literaturii noi unde nu trăiesc numai „prinţii moştenitori” ai mandarinatului exclusivist ce pare să controleze totul pentru o mie de ani. O întreagă literatură cu voci multiple îşi revelează vigoarea şi răspunsul neslugarnic în faţa unui val de Neo-inchiziţie cu ghearele tocite care nu va reuşi să o îngenuncheze şi s-o reducă iaraşi la mecanismele modelului unic. Apoi se arată ca fiind expresia unei literaturi române , scriitorul tânăr apare pretutindeni unde se vorbeşte româneşte şi se năzuieşte a se exprima stări ce depăşesc clipa, arătând ca şi azi, ca şi ieri şi alaltăieri (dar ca şi mâine) cultura nu se face numai pe Calea Victoriei din Bucureşti. Soarta lor se va rândui cu vremea în modurile ce traduc o istorie de valori – care, însă, adesea se scrie după „regimul prezentului” şi după ierarhiile nu o dată contrafăcute – dar astăzi esenţial este a da creaţiei o şansă iar mâine – perspectivelor ce execută selecţia un echilibru mai puţin precar decât cel ce s-a perpetuat la noi într-un climat de sherbie culturală care va trebui înlăturată.

_________________________________________
Actiunea inceputa de TANARUL SCRIITOR a avut in vedere , si va continua sa aiba , nu atat publicarea ” mecanicista ” a oricarui autor si, deci, practica de laborator ci , inainte de toate , o selectie in scopul de a identifica valori si de a le sustine , incercand sa le afirme. Aici apar nu toti cei ce trimit poeme, proze si eseuri , ci doar autorii care socotim ca trebuie ” scosi din multime ” si sprijiniti pentru a castiga nu doar experienta literara si ” atitudine ” ci pozitie si notorietate . De aceea exista nume ce revin periodic si astfel se explica accentul pus de revista pe opera lor , mai extinsa ori mai parcimonioasa. Ei sunt ” mizele ” noastre si nadejdea ca nu vom gresi ne este reazem in ideea de a descoperi talente si a le face sa existe , cu o cat de marunta contributie de ingaduinta , buna-voire si indreptar , atat cat le putem da.
Astazi -unii , maine -inca si altii , adaugand la concertul de numeroase stiluri si formule , alte voci care vor sfarsi prin a fi recunoscute , asa cum pretutindeni timbrul unic se retine si se tine minte din oricate se aud.
______________________________
O indemnare mai noua ce simuleaza „participarea la viata literara ” face pe nu putini autori sa caute public in cele mai abracadabrante reviste literare unde oricine poate aparea fara nici cel mai vag criteriu de selectie .Eroarea insa exista in aceasta atitudine .Caci ,indiferent de notorietate sau de ” trafic „,este fara rost sa se raspandeasca orice fel de productii literare prin ” reviste deschise” unde cine vrei si cine nu vrei poate adauga un ” punct de vedere” fiindca , aproape matematic, acestea sunt expresia inteligentsiei trufase , de mic Catavencu , ce caracterizeaza pe romanul recent . Astazi, cei ce sufera de frustrarea de a nu insemna nimic si de a fi scufundati pentru toata istoria lor posibila in anonimatul abisal cultiva aceasta forma de a se afirma si, fara nici cea mai mica retinere, se afla in treaba aratand, fara sa se stie cine sunt, cat sunt de ” dastepti”. Pentru ca , de buna seama, ” romanii e dastepti „.
Rezulta ca pentru scriitorul tanar „deschiderea la dialog” intreprinsa in aceste forme rudimentare este lipsita de orice semnificatie de vreme ce numai opinia formata si responsabila are importanta ; si, alaturi de ea, modul pedagogic solidar, nazuinta de a creste impreuna opera, creatie si o literatura romana sanatoasa. Altfel, totul nu-i decat un exhibitionism marunt ce se raspandeste , totusi, fara nici un efect stabil si aduce numai confuzie si mahniri care sapa lent insa constant la temelia casei ce s-a inceput.
Bineinteles ca astfel de locuri aiuristice -unde ” democratismul” isi face loc cu scopul de a crea vrajmasie – exista perpetuu si nu vor disparea insa cine este un scriitor cu obiectiv definit vorbeste cu cei de o seama cu el.